luni, 25 iunie 2018

De ce, Iohannis, de ce?


Intr-o piateta goala si trista, vaduvita de ceea ce ar fi trebuit sa fie efervescenta unei capitale europene a culturii, un cetatean cu numele Iohannis si-a anuntat intentia de a candida la al doilea mandat de presedinte. Si nu oricum, ci cu toata fermitatea. Ferm de ochii lumii, insa. In realitate, cine l-a studiat atent, a descoperit  un Iohannis complet nesigur pe el, cu gesturi infantile si mai degraba speriat de ce i-a iesit din gura.Imi asum responsabilitatea de a afirma ca regizorul spectacolului marunt, cu trei sau patru microfoane infipte intr-un stativ stingher, este un ageamiu. O fi vrut sa dea valentele unui act discret, dar sincer si serios. A iesit doar un moment penibil, cu un Iohannis caruia doar aranjatul parului i-a iesit ceva mai bine. In rest, nimic.
Klaus nici cartofi nu poate da
Un cetatean care afirma ca isi depune candidatura pentru cea mai inalta demnitate in stat, fara a avea langa el macar un prieten sau o mana de simpatizanti, caci sustinatorii liberali si useristi erau in weekend, nu poate fi un tip care sa inspire incredere. Asemenea declaratii le putea face si in iarna, la schi, pe Surianu, avand martori niste ursi amortiti in hibernare. Efectul ar fi fost acelasi. Bratianu „Cartof”, pe vremea cand isi anunta candidatura la presedintie, macar a venit insotit de vreo zece insi care pozau in oameni hotarati. Si mai avea si umor sub logoul nascocit de presa, „Cetatene fii atent, dau cartofi si bag curent!”. Cetateanul Iohannis nici macar cu asta nu se poate mandri. Nu da cartofi, nu baga curent, iar la umor este mai deficitar decat cotele apelor Dunarii la Drencova si Bechet, in toiul verii.
Rezultat net favorabil lui Dragnea
Nicaieri in lume nu s-a pomenit ca un presedinte in exercitiu sa-si anunte candidatura pentru urmatorul mandat cu un an si jumatate inainte de alegeri. Denota, as spune, spaima ca nu cumva altcineva sa i-o ia inainte. Singurul ar fi putut fi Ciolos, personaj la fel de iubit ca Iohannis, cu sanse de foarte putin la suta, spre si mai putin la suta. Si atunci, de ce Iohannis a facut-o? Doar conjunctura l-a determinat sau este semnalul declansarii unui plan clocit luni de zile in laboratoarele Cotroceniului? Sa-l fi sfatuit cineva ca, dupa condamnarea lui Dragnea, e momentul sa iasa la atac? Prost gandit, as zice. A reusit doar sa incinga si mai tare spiritele. PSD, in moliciunea lui aparenta, poate fi mai nervos decat isi poate inchipui vreun consilier prezidential sau chiar Iohannis. Oricine poate pune fata in fata ce a facut Dragnea si ce a facut Iohannis de cand ocupa functiile actuale. Rezultatul i-ar fi net favorabil liderului PSD. Si atunci, ce se urmareste printr-un anunt plasat intr-un moment nepotrivit?
Tardiv, maestre
Greselile trecutului abia acum isi arata coltii. La ora asta, Iohannis trebuia sa fie doar un fost presedinte. Balbaiala lui Dragnea pare sa fi fost dictata de interese personale, chiar daca nu are curajul sa recunoasca asta. Cu SRI, cu Iohannis sau cu DNA nu se pot face intelegeri, asta nu a inteles Dragnea. Vor sta cuminti pana prind momentul sa ti-o traga in moalele capului. Scopul existentei lor nu este sa faca intelegeri, ci sa te reduca la tacere, mai ales daca esti un incomod de factura liderului PSD. Apoi, a doua greseala a fost netranspunerea in practica a prevederilor CCR la momentul cuvenit. Era perfect legal. Dragnea a avut ocazia unica de a ajunge inculpat intr-un dosar lipsit de subiect, un dosar golit de esenta. Si-a pierdut vremea cu prostii, s-a disipat in astupatul gurilor de partid si acum cumpara timp. E plata grea, maestre. Si e tardiv.
Strada versus PSD
Iohannis nu s-a limitat doar la anuntarea candidaturii. A tras semnalul de alarma pentru societatea civila. Nu se stie nici care este asta si nici ce intelege presedintele prin sintagma in cauza. Indemnul lui la vigilenta si riposta ferma impotriva puterii este mai mult o instigare a maselor. Sa iasa in strada si sa protesteze. Si daca acolo, Iohannis, societatea ta civila da nas in nas cu „societatea PSD”? Ce iese? Sau abia aici incepe sa functioneze planul despre care se tot vorbeste? La ce ajuta incaierarile care vor duce la un inevitabil „Maidan”? Sau tocmai „Maidanul” este cel de care ai nevoie pentru a-ti asigura continuitatea? Dincolo de astea, Iohannis, de ce mai vrei un mandat din moment ce nu ai facut nimic nici in primul? A ramas neterminat vreun plan al UE privind Romania, despre care noi nu stim nimic?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu